Sunday 13 January 2013

Suntem varza...

...murata!

Daca se spune ca esti ceea ce mananci, atunci noi suntem varza murata. Si nu orice fel de varza. Varza de productie proprie in basementul din dotare. Am facut-o si p'asta: am pus varza la murat intr-un "butoi" de 60 de litri. Bineinteles ca nu am gasit pe aici butoi traditional dar ne-am adaptat. Am luat un container mare cu capac. Am luat luat varza de la "tarani", de fapt fermieri si am folosit reteta romaneasca pentru moare. Am trecut apoi la pritocirea ei cu sarg si iata ca de Craciun am mancat primele sarmale in foi de varza murata de noi. Ce bune au fost... Si-acum imi ploua in gura cand ma gandesc la ele. Si salata de varza murata...

Gata, plec sa mananc ceva.

Toate bune,
Radu

Thursday 10 January 2013

Back to Black

Am voie sa ma laud putin? Sper ca da, ca oricum o s-o fac :)
De fapt vreau sa impartasesc cu voi o realizare care pentru mine inseamna enorm.
Totul a inceput acum 20 de ani in Targoviste intr-o sala mica, mica din Casa Tineretului pe vremea aia. Acolo am inceput un drum lung si anevoios pe alocuri dar plin cu rezultate si satisfactii: Shotokan Karate.
Le sunt recunoscator primilor mei antrenori, Viorel Marinoiu si Cristian Liciu pentru tot ce m-au invatat.
Dupa cativa ani de munca sustinuta am reusit sa ajung la centura neagra si am fost extrem de fericit. M-am mutat apoi in Bucuresti unde m-am antrenat foarte putin si din pacate m-am si accidentat la un genunchi (nu la karate, insa). Am luat o pauza de vreo 7-8 ani iar cand am ajuns in Canada am reluat antrenamentul. Pentru ca am intrerupt asa de mult timp, a trebuit sa dau din nou examen pentru centura maro si neagra.
Si iata ca am reusit, pe 23 noiembrie anul trecut, sa revin la nivelul din Romania. Aveti si dovada mai jos.
Ce ma bucura si mai mult este ca am preluat, impreuna cu alti asistenti, clasa de incepatori a clubului nostru. Nu-mi e foarte usor sa le explic in engleza ce si cum trebuie facut, dar lasa ca le arat in japoneza ;)

Toate bune,
Radu


Wednesday 9 January 2013

Doi si aproape jumate...

Prinsi fiind cu renovarea casei, am omis sa sarbatorim si pe blog cum se cuvine cei doi ani de cand suntem pe meleaguri canadiene. S-au implinit pe 13 august. Si au mai trecut de atunci cateva lunisoare bune...
Oricum, printre daramaturi, maturi, vopseluri, carpe, detergenti, scule, discutii, planuri, si muuuuulte altele, am ciocnit un pahar de vin cu bunica Sanda si cu parintii nostri adoptivi, Marilyn si Clint.
Ne-am mai bucurat de inca un an plin. Plin cu bune, mai putin bune si foarte bune. Plin de voi, cei care cititi si ne sunteti alaturi si care ne faceti sa continuam povestea.

Stati cu ochii pe anul trei!

Toate bune,
Radu