In postul de astazi am sa va spun cateva lucruri
despre politetea canadiana. Subiectul mi-a fost inspirat de o cartulie pe care
am recitit-o cu mare drag: Ghidul Xenofobului – Canadienii.
Este o carte in format de buzunar care face parte dintr-o
serie de ghiduri ale xenofobului despre englezi, americani, germani si multi altii,
si care prezinta calitatile si defectele diverselor popoare intr-un mod onest si
plin de umor. Cartea a fost scrisa de Vaughn Roste, nascut in Alberta, si a aparut
la editura Nemira.
Pentru ca aceasta carte prezinta foarte bine (asa cum am
descoperit aici) multe aspecte ale vietii in Canada, am sa dau si cateva citate
care mi se par foarte elocvente.
“Canadienii sunt atat de politicosi si corecti, incat se
spune ca un hot din partea de sud a Columbiei Britanice a intrat intr-un
magazin si, dupa ce a asteptat rabdator la rand, l-a informat politicos pe vanzator
ca si-a uitat arma acasa, dar se va intoarce in jumatate de ora, ca sa-l
jefuiasca. Politia, sosita la vreme pentru a-l aresta, a declarat ca omul nu
numai ca si-a respectat promisiunea, dar a fost si punctual.”
In primele saptamani in Calgary am vazut ceva ce mi s-a parut
cu totul deosebit fata de ce eram obisnuit sa vad. Eram intr-un autobuz si ne
apropiam de o statie. Soferul a observat un cuplu in varsta grabindu-se spre
statie, atat cat le permitea varsta. Atunci a oprit in dreptul lor (cu vreo 20
de metri inainte de statie) si i-a lasat sa urce. Si nu numai ca i-a lasat sa
urce, dar a si asteptat pana s-au asezat pe scaune inainte sa porneasca. Si inca
ceva interesant, toata lumea din autobuz a asteptat fara macar sa arunce o
privire de «Hai miscati-va mai repede!».
Tot pe la inceputuri, sotia mea, Claudia, era la cumparaturi
cu David intr-un supermarket si s-au oprit sa se uite la niste produse de pe un
raft, fara sa-si dea seama ca au blocat aleea si o doamna cu un carut astepta in
spatele lor. Dupa un minut-doua au plecat mai departe si doar atunci si-au dat
seama ca doamna aceea i-a asteptat fara sa spuna nimic pana cand au terminat ce
aveau de facut. Ba chiar le-a si zambit J
Iata inca un citat care ma face sa zambesc amintindu-mi cat
de ciudat mi s-a parut cand l-am citit prima oara (fiind in Romania la vremea
aceea).
“Canadianul se grabeste sa-si ceara scuze chiar si atunci
cand dai peste el pe strada, din greseala. Ambii vorbitori isi multumesc
reciproc la incheierea unei convorbiri telefonice. Daca apari la usa cuiva fara
nici o instiintare si-i dai de lucru pentru vreo patru saptamani, respectivul iti
va multumi pentru ca ai trecut pe la el. Functionarii de la banca iti vor multumi
fiindca apelezi la serviciile lor. Soferii ii multumesc in mod automat
agentului de politie care le da o amenda. In orasele mai mici pietonii trebuie
sa aiba grija sa nu cumva sa lase impresia ca vor sa traverseze (chiar daca
sunt la colt de strada ori intr-o intersectie), deoarece masinile vor opri si ii
vor astepta sa treaca”.
Partea cu traversatul este valabila (in zonele rezidentiale)
chiar daca nu e colt de strada sau intersectie.
Sunt totusi si cateva lucruri surprinzatoare intr-un mod
mai putin placut cand vine vorba de politete. Primul ar fi ca lumea nu pune mana
la gura cand casca. Altul ar fi practica nord americana de a folosi prenumele
persoanei cu care vorbesti si nu numele de familie, sa nu mai vorbim de formula
de politete «domnule/doamna». Asta este cateodata de inteles, dat fiind faptul
ca foarte multe persoane au un nume de familie foarte usor de stalcit. Multi
asiatici isi schimba pur si simplu prenumele din acest motiv (neoficial). Asa
se face ca intalnesti chinezi cum ar fi Mark, John, Julie si asa mai departe.
Un ultim aspect pe care vreau sa-l mentionez deriva din
egalitatea dintre sexe care caracterizeaza cultura canadiana. Eu, obisnuit
fiind din Romania sa ofer locul in autobuz sau tren, am fost oarecum intrigat
de refuzul doamnelor de a-l primi. Practic ele se considera atat de egale cu barbatii
incat nu li se pare corect sa fie tratate preferential. Nici nu stiu daca e
politete sau lipsa de politete, dar practica este sa iti gasesti un loc daca
vrei sa stai jos si sa nu iti bati prea mult capul cu cui a-i putea sa i-l
oferi. Bineinteles ca sunt si cateva cazuri in care oferirea locului tau in
autobuz sau tren este binevenita. In general cand sunt implicate carucioare si
copii mici.
Ca sa inchei intr-o nota vesela, iata un ultim citat, la care
am ras cu lacrimi cand l-am citit, imaginandu-mi respectiva intamplare.
“La un moment dat, pe strazile din Los Angeles a fost gasita
o femeie amnezica, ce ratacea fara tinta. Cum nu stia cine e, politia s-a bazat
pe un singur indiciu: femeia era politicoasa. Atat de politicoasa, incat si-au
spus ca trebuie sa fie din Canada. Si cand semnalmentele ei au fost difuzate in
tara vecina, s-a dovedit ca femeia era, intr-adevar, canadiana. Politetea este
atat de adanc inradacinata in firea lor, incat canadienii isi amintesc sa fie
politicosi chiar si cand uita cine sunt.”
Radu
