Back to school...

Stiti deja ca azi am mai sarbatorit ceva: revenirea mea pe bancile scolii. Dupa ce in zilele precedente mi-am cumparat rechizite (caiete, pixuri, calculator de birou etc), azi m-am trezit dis-de-dimineata si am pornit voios si in pas alert (stiti cum e cu transportul pe aici) catre statia de autobuz. Pe drum am ascultat, dupa o pauza cam prea lunga, Phoenix, Pasarea Colibri si Mircea Baniciu, cantatorii mei de suflet. M-am bucurat de soare si vreme buna. Cand am ajuns in tren, mi se parea ca eu sunt canadian si ceilalti sunt imigranti. Eu eram imbracat doar in tricou si ei aveau care mai de care geci, pulovare si alte alea (nu toti, ce-i drept).

Am ajuns in sala de curs (casa noastra pentru urmatoarele 8 luni de zile), unde erau vreo 6-7 colegi asezati pe scaunele puse in semicerc. Am mai asteptat si restul colegilor si am inceput. Adica a inceput Sharon Horne (consultant pentru cariera) sa ne povesteasca putin despre desfasurarea programului si scopul acestuia. Programul e format din 4 module:
1. primele 12 saptamani vom face Business Communication, adica sa stim cum sa vorbim si sa scriem frmos la birou
2. apoi 3 saptamani vom face MS Office si Simply Accounting (un soft de contabilitate, dupa cum v-ati prins deja)
3. urmatoarele 12 saptamani vom face 3 module de contabilitate - FA2, FA3 si TX1 (nu va simtiti prost, ca nici eu nu stiu ce inseamna ;) dar suna "profi")
4. si in sfarsit 6 saptamani de work experience (asta e un modul vital, pentru ca pe aici nu gasesti un post bun daca nu ai lucrat deloc in Canada)

Dupa asta, ne-a pus sa ne prezentam pe rand. Cum ne cheama, de pe unde ne-am adunat aici, cam ce scoli am facut, ce experienta in contabilitate avem si dupa fiecare prezentare infigeam fiecare cate un pin pe o harta a lumii, sa vedem de cat de departe am venit (voba aia: ne-am adunat astazi aici ca sa nu stam imprastiati).
Hai sa va spun ce a iesit: 3 columbieni, 2 indieni (cu turban, nu cu pene), 2 mongolezi (de fapt mongoleze), 2 nigerieni (sot si sotie; negri rau!), o chinezoaica, o filipineza (are 7 copii, intre 3 si 20 de ani nascuti natural; toti!), un tip din Bangladesh (stiti voi, poporul "pretin"), un mexican, un brazilian (azi a fost colegul meu de banca) si eu. Dupa cum vedeti, sunt singurul reprezentant al batranului continent (responsabilitate, nu gluma). Contabilizand (na, ca am intrat in paine...) ies 15 viitori contabili scoliti, 8 fete si 7 baieti. Ca fapt divers, Sharon ne-a spus ca am fost aproape 100 de candidati din care a "cernut" pana cand am ramas astia 15 (trebuia sa ma laud si eu putin, nu? lasand gluma la o parte, chiar sunt foarte, foarte bucuros ca am reusit sa intru la programul asta).

A venit si instructorul de Business Communication, Johnson, care, pentru ca ne preda limba engleza in afaceri este, evident, indian! M-am tot gandit de ce oare ne-au dat un instructor indian care vorbeste engleza repede, cu un accent ciudat, cu gura inchisa si la care trebuie sa fii foarte atent ca sa intelegi ce spune si am ajuns la urmatoarea concluzie: daca o sa-l intelegem pe el, cu cei care chiar vorbesc engleza n-o sa avem nici o problema (asta e ca la saritura in lungime: daca vrei ca la concurs sa sari 8 metri, te antrenezi sa sari 9).

Azi m-am simtit iar ca in clasele primare (alea de pe vremea mea, ca acum nu stiu cum mai e) pentru ca ne-au dat carti (de fapt o carte groasa si grea, sper sa fie mai usoara la invatat), dar ne-au dat si cate un laptop la fiecare (scoala moderna, ce sa-i faci).

Fiind o scoala serioasa, o sa dam si examane. La modulele principale (cele de 12 saptamani). La Business Communication trebuie sa obtinem minim 75 de puncte din 100. Punctajul asta se calculeaza in functie de prezenta, teme facute, proiecte de grup si 2 examene: unul intermediar si unul final. Asa ca, la sfarsit de an, o sa facem pregatiri de sarbatori in ritm de Business Communication.

Programul cursurilor este nici prea-prea, nici foarte-foarte. Incepem dimineata la 9 si terminam la 15:30 (sau 3:30 pm cum se spune pe aici) cu 2 pauze de 15 minute si pauza de pranz de jumatate de ora.

Am ramas cu o impresie foarte buna despre ce o sa facem in cele 8 luni de acum incolo si mai e ceva: tot programul este finantat de guvern, ceea ce e foarte bine si noi (ca proaspeti imigranti fara venituri deocamdata) mai primim si niste bani sa avem cu ce trai in perioada asta (inclusiv o subventie pentru gradinita lui David), ceea ce e extraordinar zic eu.

Si asta a fost ziua intai...
Radu