Pasul unu: gaseste chirie. Bifat!

Dupa multe cautari si drumuri facute in special de Radu, am gasit, in sfarsit, ceea ce cautam: o casuta primitoare, luminoasa, curata, cu pret accesibil si aproape de transportul in comun si gradinita pentru David. Bine, e impropriu spus "casuta" pentru ca, de fapt, este un "main floor", dupa cum il numesc canadienii, adica partea de sus dintr-o casa care e compusa din "basement" (un fel de demisol) si apartamentul principal... intelegeti voi!

Ne bucuram nespus de mult ca avem si semineu si de abia asteptam sa facem focul! Iar langa semineu este o statuie foarte frumoasa a unui inger, asa ca David s-a gandit sa ne botezam casuta "Ingeras". :) Ryan, tanarul de la care am inchiriat casuta, ne-a spus ca ingerul este lasat de locatara de dinaintea noastra, pentru ca "e bine sa lasi ceva cand pleci dintr-o casa". Frumos, nu?

Promitem ca imediat cum ne mutam ii vom face multe poze lui "Ingeras" si mai ales semineului cu inger!

Dar, inainte de a intra in detalii, as vrea sa va povestesc pe scurt ce s-a intamplat cu o zi inainte de a merge sa vedem actuala noastra casa...

Cum eu m-am decis sa incep niste cursuri in iarna la Universitate (Interior Design), a trebuit sa cautam o locuinta in apropierea acesteia, precum si in apropierea unei gradinite si a unui mijloc de transport (si care sa fie si ieftina, curata, primitoare etc... greu sa le imbini pe toate, nu-i asa?). Ei bine, Radu s-a tot uitat pe net (mai exact pe Rentfaster) si a inceput sa faca zilnic vizite , urmand ca seara sa ne povesteasca mie si lui David (cel somnoros si satul de cautat case) cam ce vazuse el.

Intr-una din seri, ne-am dus toti 3 sa vedem un apartament intr-un townhouse chiar langa Universitate. Arata destul de simpatic pe afara, ca o cabanuta de munte, cu brad si conuri de brad peste tot in fata casei.

DAR
1. administratorul era un indian antipatic, care ne-a tratat pe masura atitudinii lui.
2. in acelasi timp cu noi mai chemase inca doi tipi, probabil studenti, asa ca ne-am simtit oarecum "in plus".

Concluzia!

Vizionarea a durat aprox 20 minute, timp in care eu eram: "Aaaaaa! Ce e maghernita asta???", David: "Uuuu! Pot sa ating si asta?", iar Radu: "Hm.... la ce te asteptai?! Aici locuiesc de obicei studenti! David nu pune mana pe aia! S-ar putea strica repede! Si, Claudia, nu arata atat de rau... adica, da, are usi vechi de cand bunica si miroase mai ciudat, dar... aoleu, David, chestia aia e periculoasa!", iar eu, din nou: "Radu, eu nici nu as gati aici, nu mai zic sa mananc!" ETC.... You get the picture, right? :))

Anyway, cand am plecat de acolo ne-am asezat cuminti pe bancuta in statie la autobuz si David mi-a gasit un inel de pus pe degetul mic :)) Asa ca am amintire de la "maghernita"! :))

Dar tot raul spre bine, caci seara urmatoare ne-am vazut cu Ryan, un tip simpatic si cu bun simt, ca orice canadian care se respecta ;) Am vazut, ne-a placut si am luat!

Despre urmatoarea aventura - cum sa faci dintr-o casa, "acasa", va v-a povesti Radu! :)

The end.
For now.

Clau