Wednesday 6 April 2011

186 days later...

Oare isi mai aminteste cineva postul din septembrie, "Back to school"? Banuiesc ca nu, la cate comentarii a starnit :( Doar unul si ala "scos cu forcepsul" de subsemnatul...

Dar sa revenim la subiect. Poate nu va vine sa credeti (mie chiar nu imi vine) ca au trecut 6 luni de atunci. Luni pline de invatatura despre limba, obiceiuri, contabilitate si sistem de taxe canadian. Cu limba si obiceiurile a mai mers cu a mai mers, dar cand a aparut si contabilitatea, am crezut ca s-a sfarsit cu neuronii mei obositi. Asta pentru ca nu stiam ce urmeaza sa se intample la cursul de taxe. Nu vreau sa intru in amanunte inca, pentru ca si simpla reamintire a subiectului imi face parul sa se ridice in cap. Poate cand imi mai trece...

Asadar, vineri dimineata, 1 aprilie (si nu e pacaleala), am pornit "cu roua-n picioare", cum frumos imi susurau in urechi "baietii" de la Phoenix, catre ultima zi de scoala. Si ultimul examen. Macar pentru o perioada. Eram mai emotionat ca in prima zi de scoala si nu stiu daca pentru examenul care urma sau pentru faptul ca se mai termina o etapa importanta din viata mea.

Tragand linie la final de "invatatura", a reiesit ca sunt doar putin mai slab decat faimoasa vita de Alberta. Ce ati ramas asa, "ca cerbul in lumina farurilor"? (asta e expresia canadiana pentru: "te uiti ca vitelul la poarta noua"). Hai sa ma explic. Ce e mai faimos si mai faimos in tara cowboy-lor? Evident, vacile. Si cea mai faimoasa dintre vaci? Vita de Alberta. Asta pentru ca are "rating" bun si anume "AAA". Ei bine, dupa examenle de contabilitate si taxe eu am iesit "AAA-". Adica am luat "A" la cele 2 cursuri de contabilitate si "A-" la taxe (o mare surpriza pentru mine). In sistemult de notare canadian "A" inseamna intre 85 si 90 de puncte din 100, iar "A-" intre 80 si 84 de puncte. De-abia astazi am primit nota pentru ultimul examen, de-aia am intarziat cu postul asta.

Si acum incotro? ma veti intreba (vedeti, daca nu am comentatori la posturi, ma "autocomentez"). Ei bine, dupa mari sfortari si cu ceva emotii, am reusit sa gasesc (de fapt Dan, coordonatorul programului, a reusit) o companie la care sa-mi fac "ucencia". Companie e cam mult spus, pentru ca sunt doar 2-3 angajati permanenti si cativa part-time (in exclusivitate doamne). O cheama Accountess (contabila), evident. Pe langa firma asta, Tina, "patroana", a mai deschis in decembrie anul trecut si o firma de slabit. Adica toata ziua buna ziua vin persoanele cu ceva "forme" in plus sa mai aplice cate un minus sa ajunga pe zero. Si cand spun "persoane" ma refer 99% la doamne. Toata ziua vorbesc numai de FREE. Adica numai de mancaruri si produse fatFREE, sugarFREE, glutenFREE si toate alea numai FREE. Parca si putin "neuronFREE". Le-as cam spune eu ca cel mai bine e sa se opreasca din mancat si o sa fie foodFREE. E si mai ieftin, ca au niste preturi la produsele astea, de numai FREE nu sunt. Daca va pasioneaza subiectul, vizitati site-ul ImageIn. Apropos de preturile produselor de slabit, am introdus azi in programul de contabilitate cateva si am descoperit ceva interesant: pretul pentru cliente este dublu fata ce costul de achizitie. Asa am inteles cum incepe procesul de slabire: cu portofelul. Si cred ca e pasul cel mai important, pentru ca apoi nu mai ai cu ce sa cumperi de mancare. De-abia atunci se vad rezultatele si la cantar.

Cum mai aflu ceva "secrete", le discutam aici, ca intre noi, fetele ;)

Toate bune,
Radu