Un coordonator, doi coordonatori...

Bine v-am regasit!

Si asta nu e doar ca asa se spune. Chiar e bine!
Ce o fi asa de bine, ma veti intreba?
Pai, ca sa va explic si titlul postului de fata, prin noiembrie anul trecut, Claudia si-a gasit un job de Marketing Coordinator.
Eu, cum n-am alta treaba, m-am luat dupa ea. Tocmai mi-am gasit un job, tot de "coordonator". Doar ca eu sunt Project Coordinator.
Sa te tii coordonare la noi in casa acu'. Cine pe cine coordoneaza, cum si de ce, nu prea stim inca. Cred ca amandoi il coordonam pe David. El e "cobaiul" nostru.

Acum am vrut sa va dau doar vestea cea mare (pentru noi). Promit ca o sa scriu si despre "drumul" catre job. Ca a fost foarte interesant si plin de invataminte. Daca vedeti ca uit, mai trageti-ma de maneca.

Toate bune,
Radu

Cu Zmeul calare pe Vant

Canadienii au o vorba: "Daca vrei sa stii cum e vremea, asteapta 5 minute!"

De ce?

Pentru ca vremea e tare schimbatoare prin partile astea, asa ca intotdeauna e bine sa ai la tine ceva mai gros... just in case! Altfel risti sa pleci de acasa si sa fie +20C, dar peste o ora te trezesti ca vine furtuna si temperatura a scazut la +11C. 

Pe o vreme ca asta, ne-am luat Zmeul in spate si copilul la subsoara si am iesit in spatele casei sa ne distram un pic cu amandoi. Haha!

Bineinteles ca incurcarea Zmeului intr-un copac facea parte din distractie :)

Poza facuta de David :)

Cu drag,

Claudia

Dulceturi

Intre doua facturi, un newsletter si trei email-uri, am avut un pic de timp si am pus de-o dulceata de ananas si lime. Iami-iami!




Degustatoare printre linguri si borcane,
Claudia

Vad roz in fata ochilor

De vreo saptamana dormitorul nostru e ROZ! Incepe asa, dis de dimineata cu cate un colt de perete, apoi culoarea se extinde cu nonsalanta prin toata camera, ajutata probabil si de usile cu oglinda ale dulapului cu haine. 

Inainte de asta, camera era inca alba... Poate si pentru ca merisorul din fata casei arata inca asa:

Ei, dar de cand cu caldura asta fantastica de +18, a avut loc o explozie de ROZ de nu se mai poate! Ia uitati-va ce a facut! 

Si se pare ca a atras si urecheati, nu doar lumini jucause prin camera noastra:

Cu drag din Tara Urecheatilor,


Claudia

Lilac Festival

In ultima duminica din Mai a avut loc Festivalul Liliacului (Lilac Festival) pe Strada nr.4. A fost asa, cam ca la balci cu muzica, lume multa, acadele, catei, soare si o groaza de chestii frumoase de cumparat.

Dar inainte de plecare, am tras o tura de poze si voie buna.

Apoi pe la amiaza am ajuns la Festival.

Nici una, nici doua si David s-a facut cu o acadea de la o doamna draguta. Vorba lu' ta'su: nu o sa moara de foame niciodata!

In timp e copilul molfaia acadeaua, am urmat si noi valul de lume. Dar nu oricum: pe partea dreapta a strazii se mergea intr-un sens, pe partea stanga in celalat sens. Organizati canadienii astia, n-am ce zice! Hai sa vedem si ce aveau de vanzare!

Origami

Lume muuuulta

Am nimerit si peste Circles of Rhythms - o companie care se ocupa cu bataia... in tobe! Sa ii ascultam!

Un domn care facea fluiere de toate felurile si natiile.

Cei mai curajosi dintre spectatori si-au scos scaunele in afara gratiilor de siguranta si s-au pus pe pozat.

Intr-un alt colt al strazii ne-am intalnit cu baietii (si cele 2 fete) de la Clubul Capoiera Gingativa - arte martiale inventate de brazilieni pe vremea cand erau sclavi. Pentru a se ascunde de ce-i ce ii asupreau, brazilienii au imbinat miscarile de lupta cu dansul. Iata ce a iesit:

Dupa ce ne-am delectat cu Capoiera, am probat si niste palarii. Prea erau multe! Se cereau probate si fotografiate, asa ca le-am facut pe plac.

Canadienii sunt foarte atenti cu animalele de companie, asa ca mai toti expozantii aveau cate un bol cu apa pentru patrupezi.

Dupa ce 3 ore David ne-a tacanit ca vrea balon in forma de fluture, la sfarsit am reusit sa il gasim si pe nenea cu baloanele! David a fost mai mult decat incantat!

Si a mai primit si niste ochelari haiosi de la o alta doamna (hmm, strangator de mic, oare cui sa-i semene?)

Doi tineri din public ne arata traditionalul dans al cowboy-lor.

Acesta este un cazan. Un cazan de popcorn!

Iar acestia sunt niste politisti. Politisti calare... pe biciclete!

Dupa ce ne-am delectat cu tot ce era de vazut, ne-am odihnit picioarele in micul parc din capatul strazii - Central Memorial Park.

Cam asta a fost Festivalul Liliacului...

Pe curand,

Claudia

Rubarba cu peripetii

Asta toamna cand ne-am mutat aici, dupa curatenia generala IN casa, am purces si la curatenia DIN AFARA casei. Ne-am pus pe taiat/smuls buruieni atat cat sa nu arate gradina numai buna de agatat semn cu "Casa bantuita". Printre unele din buruieni, mai era una cu frunze maaaaari si cam negre saracele, ca plouase cam mult si se pregatea de iarna. Vrednica cum eram, am taiat-o toata si m-am chinuit mai-mai sa-mi dau duhul sa ii scot radacinile. Dupa vreo 10 minute de chin, impins si tras, m-am dat batuta (speram ca iarna o va rapune ce-i drept!).

Ei, dar a venit primavara. Si din mormanul ala negru, care arata ca o pata mare si urata printre papadiile mele galbene ca soarele, vad ca ies niste bulbi mici si rosii ca ciresele, nu alta. Bun, imi zic indarjita, trebuie sa facem ceva sa eradicam starpitura! 

In timp ce imi coceam planul diabolic, au venit pe la noi Marilyn & Clint -  gradinari vestiti si de vaza. Aruncandu-si un ochi spre "buboiul meu" imi zic incantati: "Oh, you have Rhubarb!". Si de aici a inceput totul...

Radu si-a adus aminte de placinta mancata la Viena cu nasu', in timp ce eu incercam sa asociez mult vestita Rubarba pe care si-o tot dorea nasa cu chestia neagra si urata din gradina mea! 

Gasiti despre rubarba aici (in romana) si aici (in engleza)

Rubarba nostra a crescut frumos in ciuda maltratarilor mele din toamna si s-a facut ditamai tufa, numai buna de facut dulceturi si palcinte pentru gurile noastre. 

Deocamdata am incercat dulceata de rubarba si ananas - o minunatie! Asa de buna, ca am facut 2 ture. :)

Acum astept sa mai creasca niste frunze, ca sa fac placinta :)

Gradinar (fara experienta),

Claudia

Punk, Rock, Mohawk...

Eu si Radu am hotarat sa ii schimbam "look-ul" lui David si am optat pentru ce este la moda in randul pustilor canadieni de 5+ ani!


Poate e greu de crezut, dar va spunem cu inima pe mana... (pardon, cred ca inca nu ne-am revenit din socul initial)... revenim: cu mana pe inima ca am vazut pusti de 5+ ani cu astfel de coafuri. Ba unii au... "creasta" facuta mov sau verde...


Mda, asa ca ne gandim ca poate il vopsim si albastru. Daca tot seamana cu tati la temperament, macar sa fie ca mami la... par!

Maestru de "par albastru",

Claudia