Rubarba cu peripetii

Asta toamna cand ne-am mutat aici, dupa curatenia generala IN casa, am purces si la curatenia DIN AFARA casei. Ne-am pus pe taiat/smuls buruieni atat cat sa nu arate gradina numai buna de agatat semn cu "Casa bantuita". Printre unele din buruieni, mai era una cu frunze maaaaari si cam negre saracele, ca plouase cam mult si se pregatea de iarna. Vrednica cum eram, am taiat-o toata si m-am chinuit mai-mai sa-mi dau duhul sa ii scot radacinile. Dupa vreo 10 minute de chin, impins si tras, m-am dat batuta (speram ca iarna o va rapune ce-i drept!).

Ei, dar a venit primavara. Si din mormanul ala negru, care arata ca o pata mare si urata printre papadiile mele galbene ca soarele, vad ca ies niste bulbi mici si rosii ca ciresele, nu alta. Bun, imi zic indarjita, trebuie sa facem ceva sa eradicam starpitura! 

In timp ce imi coceam planul diabolic, au venit pe la noi Marilyn & Clint -  gradinari vestiti si de vaza. Aruncandu-si un ochi spre "buboiul meu" imi zic incantati: "Oh, you have Rhubarb!". Si de aici a inceput totul...

Radu si-a adus aminte de placinta mancata la Viena cu nasu', in timp ce eu incercam sa asociez mult vestita Rubarba pe care si-o tot dorea nasa cu chestia neagra si urata din gradina mea! 

Gasiti despre rubarba aici (in romana) si aici (in engleza)

Rubarba nostra a crescut frumos in ciuda maltratarilor mele din toamna si s-a facut ditamai tufa, numai buna de facut dulceturi si palcinte pentru gurile noastre. 

Deocamdata am incercat dulceata de rubarba si ananas - o minunatie! Asa de buna, ca am facut 2 ture. :)

Acum astept sa mai creasca niste frunze, ca sa fac placinta :)

Gradinar (fara experienta),

Claudia