Friday 26 November 2010

Canicula...

Poate va intrebati de ce scriu tocmai acum un post.
Si chiar daca nu va intrebati, va spun: acum mi s-au dezghetat degetele si neuronii. Pot spune ca sunt un tip "dezghetat" :)
Sa va explic ce s-a intamplat. A nins mult. Vreo 2-3 zile.


Apoi a ponit frigul. Dar frig, nu gluma. Oficial, au fost -32 de grade. Ce am simtit noi ("feels like" cum ii zice pe aici) a fost -41. Tot de grade. Marti, Calgary a fost al doilea cel mai friguros oras din lume. Suntem in top ce mai...
Si pentru ca marti era asa de cald si de bine, am pierdut autobuzul dimineata. Am mers pe jos pana la tren (1,2 km) si am ajuns cam in 15 minute. Oricum distantele si timpul sunt relative la temperatura asta. Probabil ca pot fi mutiplicate cu 2 sau 3 cand vine vorba de ce simti.
Am ajuns la statia de tren Crowfoot, cand, ce sa vezi? Era lume ca la demonstratie. Nu incapeau in incinta statiei. Si statia este chiar mare. Erau cateva sute bune de oameni acolo. Din ce am reusit sa inteleg de la duduia care tot facea anunturi la megafon, reiesea ca urmatorul tren venea peste vreo 20 de minute, ca nu stiu ce s-a intamplat pe linie. Sa nu credeti ca nu am inteles ce spunea pentru ca imi inghetase engleza in cap. O auzeam foarte greu prin caciula si gluga pe care le aveam indesate peste urechi. Ca daca nu le aveam, nu mai aveam urechi.
Am facut un calcul simplu: 20 de minute pana vine primul tren si inca vreo ora pana vin suficiente ca sa intre tot puhoiul de oameni de acolo. Rezultatul: trebuia gasita o alterantiva. Si asta foarte repede. Frigul este un foarte bun profesor. Te invata sa iei decizii repede si sa actionezi si mai repede. Am tulit-o la autobuz.
Am mers pana la Dalhouise, urmatoarea statie de tren, de unde am luat, ati ghicit, un alt autobuz. Pana in centru, de unde am luat trenul pe cealalta magistrala, catre NE. Nici macar n-am intarziat mult la cursuri. Doar vreo ora jumate ;) Norocul meu ca Eugene, coordonatorul proiectului, vine si el tot cu trenul. Acelasi tren.
Seara am aflat de la televizor ce s-a intamplat cu tot balamucul asta. Unui autobuz i s-au stricat franele chiar pe linia de tren si a blocat tot traficul. Bineinteles ca a anuntat imediat prin statie si a solicitat un utilaj care sa-l ajute sa se miste de acolo. I s-a spus ca poate sa vina un utilaj peste vreo 45 de minute. Atunci, un alt sofer de autobuz care era pe traseu a luat initiativa si l-a impins cu autobuzul lui de pe linia de tren. Am vazut filmuletul facut de un amator care era in tren si astepta si mi s-a parut foarte tare. Soferul cu initiativa nu s-a mai incurcat cu vreo "stanga" sau altceva, ci pur si simplu a "intrat" cu botul autobuzului lui in spatele celuialt. Descurcareti, nu? Cred ca tot de la frig au invatat asta. Gandesc "la rece". Chiar "la foarte rece".
Poate credeti ca am gresit titlul postului sau doar vroiam sa fac haz de necaz. Ei bine, nu. Sa ma explic. Cum poti numi o temperatura cu 35-40 de grade mai mare decat cu 3 zile in urma? Caniculara, nu? Nu glumesc deloc. Astazi, vineri, la 3 zile dupa recordul mai sus pomenit, am avut chiar 0 grade. Ce ziceti de asta? Nu e uimitor de canicular? Motivul? Evident am avut parte de un Chinook. Sa-i dea Dumnezeu sanatate lu' domnu' de la meteo care l-a programat sa vina, ca tare bine ne-a prins. Ca daca nu venea repede, nu cred ca ne mai prindea deloc.
V-ati dat deja seama ca am mai pus ceva floricele pe ici pe colo, dar de, cu caldura asta, parca e primavara spre vara. Una peste alta a fost foarte frig, dar o perioada scurta si vad ca am rezistat cu bine. Ne-am mai cumparat noi diverse "straturi" de pus pe noi, dar am razbit. Eu si Claudia am renuntat la manusile de "fite" cu degete, ca ramai numai cu fitele si fara degete. Ne-am cumparat manusi serioase cu un singur deget ("mittens" le zice pe aici, spre deosebire de cele cu degete care sunt "gloves") si mai multe straturi, care sunt mult mai bune decat alea cu mai multe degete si un singur strat.


Intrebare de 100 de puncte: Ce faci atunci cand nu poti evita zapada?
Raspunsul nostru: O folosesti. Sau: Te folosesti de ea sa te distrezi.

Curtea noastra de "iarna"

Pe aici a trecut Yeti :)


Cum te folosesti de ea? Simplu. Cititi mai jos.
Va amintiti ca intr-un post mai de demult spuneam ca imi place ca avem o curte mare, dar ca nu stiu cum o sa fie cand o sa vina zapada? Ei bine, am aflat. Curtea e la fel de mare, iar zapada este si mai mare, pentru ca se aseaza si pe verticala, nu numai pe orizontala. Atunci ma gandeam ca nu e nici o problema, ca nu am de ce sa o "lopatesc". Gresit. Gunoiul e in spatele curtii si ca sa ajungi la el, fie ocolesti toate casele si intri pe aleea din spate (cam 500 de metri), fie faci poteca prin zapada si o iei prin curte (cam 10-15 metri). Asa se face ca am cam folosit lopata din dotare. Cam 1-2 ore pe zi timp de 2-3 zile.

Prima zi "la zapada"

Vise, taica, vise...
(asa se curata zapada profesional in downtown)

Incep sa inteleg de ce sunt canadienii foarte atenti cu forma lor fizica vara: ca sa faca fata "provocarilor" de iarna. Si ca sa intelegeti cum sunt vazute anotimpurile pe aici, am vazut o reclama foarte draguta la berea nationala MOLSON. Spunea ca poti sa o consumi cu toti prietenii in cele doua anotimpuri: iarna si iulie.
Revenind a zapada din curtea noastra, sa vedeti ce a iesit. Daca o tot strangeam in mormane si gramezi, ne-am gandit ca nu ar strica sa amenajam o partie in curte (va dati seama cata zapada avem?). Cine a fost cu carca si cine cu distractia, va puteti imagina. Daca nu, va dau un indiciu: David s-a distrat!

Un ingeras,
Dadea din maini
Si se distra in zapada...
Si pentru ca
Zapada mai avea,
A mai chemat un ingeras!

(a se canta pe melodia "Un elefant...")

Teste de partie!

Hai la pungaaaaa!

Aterizare cu (d)efect



David "la punga" - live

Daca pe fundal auziti zapada scartaind,
sa stiti ca nu am avut suficient ulei s-o ungem pe toata :))

In final, David a facut si un om de zapada, dar pentru ca zapada era extrem de rece, l-a "modelat" din hartie:


Dragilor, daca nu am fost foarte coerent in ceea ce am scris, va rog sa imi acordati circumstante atenuante, pentru ca sinapsele se dezgheata mai greu.

In concluzie, am invatat ca trebuie sa ne imbracam in straturi din cap pana in picioare, ca "dracul nu chiar asa de negru", ca trebuie sa ne luam o marja mare de timp pentru intalniri la ore fixe si ca, daca tot nu putem sa evitam frigul si zapada, macar le putem folosi (poate ne apucam de ski, patinaj si alte sporturi de iarna).

Salutari calduroase,
Radu




Wednesday 17 November 2010

Halloween

Cu toti stim ca Halloween-ul a trecut de ceva timp, stafiile au plecat de mult pe celalat taram, vrajitoarele si-au luat ceaunele sparte si s-au dus invartindu-se la ele acasa in padure, pe cand sculpturile in doveac au fost rontaite cu pofta de spiridusii cei rai si verzi care se ascund prin spatele caselor!

In plus, mai stim ca noi inca nu am apucat sa spunem povestea acestei seri!
Cum care poveste? Aia despre ce facuram, cum fu, ce ne-a facut sa plangem (pe unii dintre noi), ce prada am strans si cum ne-am distrat!

Fiind primul nostru Halloween, ne-am pregatit cu mare entuziasm pentru aceasta sarbatoare si drept urmare ne-am decis sa mergem la "Trick or treat!" cu cineva care "stie"! Am sunat prietenii si ne-am facut echipa cu Ping, Xiaoi, Emi si Eston!

Primul lucru: costumele! Luat!
Meet BatRadu! (cunoscut si sub numele de Liliacu'-Radu)
Meet FPC! (FlowerPowerClaudia, dar puteti sa ii ziceti si Mama-Floare)

BatRadu si FlowerPowerClaudia exersau "posing"-ul

Meet Captain David, urmasul lui Captain Jack Sparrow in carne si oase! Sau era Will Turner?...

Dupa ce am ajuns la destinatie (insemnand casa familiei Gui (aici aflati si de ce lui Ping i se mai spune si Pinguin!!)), am facut cunostinta cu prietenii prietenilor nostri si am decis (barbatii) ca domnii vor ramane acasa ca sa ii tina companie lui Eston, fratiorul lui Emi in varsta de 10-11 luni, in timp ce doamnele vor merge cu copii la Trick or Treat!
Mentionez ca am fost "avertizata" ca "ceaunul" lui David este insuficient pentru aceasta activitate si mi s-a propus sa iau cu mine niste pungi. Crezand ca fac haz pe seama mea, am refuzat politicoasa... si rau am facut!

La ora 18.00 trecute fix am pornit!


Zana Emi si Captain David

Liliac agatat in brad

Daca tu crezi ca asta e infricosator, stai sa vezi cum e sa treci pe langa o vrajitoare in marime naturala care incepe sa faca in toate felurile cand te astepti mai putin!!!

La inceput David nu prea era activ, ca nu intelegea cum merge treaba...

...dar dupa vreo 3 case s-a prins!

Am incercat sa le facem o poza, dar cine sa mai stea pe loc cand sunt atatea case cu goodies in jur??
Copii au uitat sa mai sune la usa cand au vazut pisica! :))
Cam pe aici am realizat ca lumea nu glumea cand zicea ca e nevoie de pungi!! Noroc cu Xiaoi, care a dat repede o fuga pana acasa si a adus pungi!

Ei, si aici au aparut chiar in spatele copiilor nostri 2 flacai la vreo 15 ani, care venisera si ei cu Trick or Treatul (cred ca e "legal" pana la 18 ani! :) ). Si asta nu ar fi fost nimic, daca nu erau amandoi imbracati in mantii negre cu masca din Scary Moovie pe fata... moment in care David a inceput sa planga rau si sa vrea acasa...
Cei doi baieti si-au scos imediat mastile si au incercat sa ii vorbeasca frumos, dar piciu' era prea speriat ca sa le mai dea atentie...
Cu chiu cu vai s-a calmat si a vrut sa faca poza la casele dragute!

In timp ce mama facea la casele mai putin dragute:

Frumoase, nu-i asa? Mai lipseau poneii roz si papuselele Barbie!

Din pacate asta e ultima poza facut cu aparatul, pentru ca ne-au murit acumulatorii... Imi pare rau ca nu am apucat sa facem poza la ultima casa la care am fost - una "strong"! "Decoratiunile" incepeau undeva in strada si cred ca se terminau pe acoperis, asta dupa ce treceau prin casa, evident! Panze de paianjen, traditionalul cimitir, nelipsitii lilieci zburatori si... piesa de rezistenta: un manechin in marime naturala, reprezentand un valet tipic Familiei Adams, care avea pe un platon un cap de...mort. De cum puneai piciorul in mijlocul "decoratiunilor" acestea incepeau sa iti anunte sosirea prin rasete isterice, tipete infricosate si sunete care mai de care "placute" urechii... Copii s-au bagat in picioarele mamelor si au refuzat sa "inainteze", drept urmare i-am luat eu de mana si i-am dus pana la usa. Au asteptat cuminti pana li s-a deschis (asta dupa ce am tipat eu in locul lor "Trick or Treat" ca ei aveau treaba sa se uite la valetul care le vorbea vrute si nevrute in engleza). Fetele si-au luat bomboanele, da' piciu' meu a dat bir cu fugitii cand a vazut-o pe doamna draguta care le-a deshis usa... acum, serios, chiar era draguta! Si normala in comparatie cu " micile decoratiuni"...

Si apropos de normal! La cateva case erau si petreceri unde am fost intampinati de Alice din Wonderland, Palarierul cel Nebun, Contele Dracula si zombies!! La una dintre ele o fetita de vreo 14 ani era deghizata in zombie si arata (pe cuvant de cercetas!) ca unul veritabil: imbracata intr-o "rochie" de-aia de se da la spital, cu parul valvoi, fata alba si cu rani pline de sange... si ea a vrut sa le dea copiilor bomboane!! A fost saraca cam dezamagita cand David al meu a fugit cat colo cand a vazut-o! :)):)) I-am zambit si io si i-am zis ca are un costum foarte "nice" si foarte "real"...

Aaaa! Si faza cea mai tare dintre toate! La una din case nu era nimeni, dar lasasera in fata usii o cutie plina cu dulciuri si un bilet in care ii ruga pe copii sa ia un singur "treat". Piciu' meu deja indesase vreo 2 in ceaun si cand am citit biletelul cu voce tare a zis imediat:"Mami, eu am luat 2!" si a scos repede una si a pus-o la loc! :):)

Dupa ce am inghetat o ora jumate la colindat, ne-am suit in masina si ne-am dus la o petrecere free pentru cei mici.

FPC, BatRadu si Captain David in actiune

Lume multa, jocuri berechet, dulciuri peste tot! Ce mai: Paradisul copiilor!
Ne-am distrat pe cinste si acolo si am mai strans inca o plasa de dulciuri, pentru ca dupa fiecare joc copii primeau bomboane/acadele/ciocolata!

Seara am cazut rupti de somn, dar a doua zi am avut grija sa contabilizam "prada"!

Daca ar fi dupa David, "prada" ar disparea in maxim 1 saptamana, dar noroc cu parintii care il mai tin in frau si care, pe ascuns, mai gusta si ei cate o bomboana, o ciocolata, o acadea... Dar shhh! Asta e secretul nostru!

Sper ca amestecul de cuvinte si poze au facut un cocktail bun (unde esti tu, Tavi, cu cocktailurile tale delicioase??) si ca ne puteti ierta pentru intarziere!

Si ca orice poveste de Halloween care se respecta, trebuie sa stiti ca am scris acest blog in miez de noapte, prin urmare scuzati-mi greselile gramaticale, de ortografie si care or mai fi ele... Limba romana, bat-o vina!

Pupaturi de peste ocean!

C.