Cowboys & Indian(s) - Part 2: Indians

Iata ca a venit vremea sa vorbim si despre indieni, sau mai corect spus despre "aborigieni" sau "nativii americani" sau "Primele Natiuni".


Dupa cum am povestit in postul precedent - Cowboys & Indian(s), nativii au avut un loc special amenajat la Stampede care s-a numit Satul Indian (Indian Village). Aici si-au inaltat faimoasele lor corturi numite "tipi" si au organizat un pow wow in toata regula.

Toate corturile tipi sunt facute cel putin de pe vremea "bunicului" si fiecare design este pictat de familie si are o poveste. Tipi sunt locuibile si cat tine Stampede-ul (10 zile) nativii americani dorm si mananca in Sat.

 

Pow wow este o adunare a triburilor din America de Nord (in cazul de fata au participat doar cei care fac parte din Tratatul 7: natiunile Stoney Nakoda: Bearspaw, Chiniki si Weasley; tribul Blood; natiunea Piikani; natiunea Siksika si natiunea Tsuu T'ina). De obicei are loc un concurs de dans cu premii in bani si chiar concurs de cantat la tobe. Evenimentul variaza de la 1 zi pana la o saptamana. 


Iata cateva imagini.

Mama a avut prilejul sa o salute pe Printesa Indienilor (pentru Stampede 2011)

Fiecare natiune a avut grupul ei de "tobosari". Concursul de dans este pe categorii de varsta si gen si fiecare grupa de dansatori trebuia sa danseze 2 melodii cantate de 2 grupuri de "tobosari" diferite. 

Concursul domnilor

Concursul tinerelor

La sfarsitul dansului am fost invitati sa ne alaturam dansului de grup, ceea ca am si facut!

 A urmat concursul adolescentelor.

 

Concursul doamnelor

Dupa ce ne-am delactat cu pow wow, am mai dat o tura prin Stampede, am mai facut cateva poze si apoi am trimis piciu' si bunicii acasa. Eu si Radu mai aveam in program concursul de tras greutati al cailor si povesti traditionale in Satul Indienilor.

Radu a probat niste palarii adevarate de cowboy (de alea cu 3 cifre...)

Si pe la unspe' noaptea am tulit-o spre casa (cand tinerii de abia ce intrau in clubul amenajat in incinta Stampede-ului). 



Imbratisari cu drag!
Claudia

Inchis pentru inventar!

Ce inventar? o sa ma intrebati. Pai... inventarul anual.

TOCMAI AM IMPLINIT UN AN DE CAND SUNTEM IN CANADA!

Acum un an, pe 13 august, pe la 5 dimineata, eram in picioare si trageam de bagaje catre masina ca sa o tulim la aeroport.

Ce s-a intamplat, ce s-a schimbat in acest an? Multe, foarte multe...

Imi spunea un prieten cand i-am spus ca emigram ca i se pare interesant sa dai "reset" la viata ta si sa o iei de la capat.

Cam asa s-a si intamplat. Nici nu pot sa spun ca am schimbat directia drumului pe care mergeam. Am schimbat drumul cu totul. E o experienta diferita. Pentru noi este una foarte buna.

S-au schimbat locurile, oamenii, limba, cultura, obiceiurile, modul de viata, ne-am schimbat si noi. Eu inca mai sper ca in bine ;)

E o lume diferita, cu bune si rele. Ca orice alta lume. Dar parca mai multe bune decat alte "lumi", sau macar decat lumea din care am plecat noi. De fapt, nu vreau sa compar Canada cu Romania. Nu are nici o relevanta.

M-am gandit sa fac, asa cum spune si titlul, un inventar, un bilant, sa vedem cum stam. Sa vedem mai ales noi, nu de alta, dar nu am mai facut asa ceva in scris :)

Pasii mari pe care i-am facut:

1. Am gasit chirie - 13 septembrie

2. David a inceput gradinita - 22 septembrie

3. Eu am inceput cursul Business Communication for Professionals la Centre for Newcomers - 27 septembrie

4. Claudia a inceput cursul Tactics for Success - 4 octombrie

5. Claudia si-a gasit job - 30 noiembrie (lucreaza de acasa part-time ca Marketing Coordinator si e foarte fericita; si noi, baietii, la fel)

6. Eu am terminat cursul si am inceput practica - 4 aprilie

7. Eu am terminat practica si m-am apucat sa imi caut de lucru - 13 mai

8. Mi-am gasit si eu job - 27 iunie

9. Mi-au venit socrii in vizita - 2 iulie (pleaca pe 28 august)

10. David a implinit 5 ani - 10 iulie (inca de cand a plecat din Romania le-a spus bunicilor ca vrea ca ei sa vina in Canada de ziua lui si asa a fost)

Si astea sunt dar evenimentele foarte mari. Printre ele ni s-au intamplat o multime de alte lucruri minunate.

Cand am ajuns aici am fost cam frustrat. Simteam ca am urechile infundate si gura inclestata din punctul de vedere al limbii. Acum parca mi s-au destupat urechile si am inceput sa inteleg ce vorbeste lumea pe aici si, incet-incet, mi se dezleaga si limba (engleza...). Se spune ca nevoia e cel mai bun profesor. A fost si pentru mine.

Am avut (si avem) noroc de foarte multi prieteni care ne-au ajutat in fel si chip si carora le multumim din inima si le suntem foarte recunoscatori. Prieteni romani, prieteni canadieni si de multe alte neamuri, prieteni pe care ii stiam cand am ajuns sau pe care i-am intalnit pe parcurs in diverse locuri (biserica, cursuri, gradinita etc).

Ne bucuram de aer de munte (pentru cine nu stie, Calgary este situat la aproape 1.100 m altitudine), de natura, am fost la camping, am fost in drumetie printr-un canion in munte, mergem la inot, pe bicicleta, pe jos, adica suntem mai "sportivi" decat inainte. Ca sa nu va mai spun ce antrenament de haltere facem la cumparaturi. Asta ca deocamdata nu avem masina. Dar o sa avem in septembrie sau maxim octombrie. Pe 3 septembrie sunt programat pentru testul practic de conducere, sa imi iau permisul auto (asta ca l-am picat anul trecut cand l-am dat prima oara).

Stiti ce mi se pare cel mai greu pana acum? N-ati ghicit, nu datul zapezii ;)

Foarte greu mi se pare SA AI RABDARE. Daca ai rabdare, toate lucrurile se rezolva. Sau cele mai multe. Eu inca mai invat asta si mi-e destul de greu. Vreau totul rezolvat ACUM. Nu merge asa de repede. Dar MERGE. Ma bucura asa de mult cand vad lucrurile rezolvandu-se unul cate unul.

Daca tragem linie la bilant, nu e totdeauna usor, dar ne simtim impliniti si suntem fericiti pentru ceea ce traim zi de zi.

Cu bine,

Radu

Cowboys & Indian(s) - Part 1: Cowboys

Am inceput sa vorbim despre Calgary Stampede inca de aici, dar nu v-am povestit  deloc despre cum este la spectacolul din aer liber. 

Inainte de  toate, daca vrei sa mergi la Stampede trebuie sa tii cont de urmatoarele:

1. ia-ti palaria de cowboy, cizmele, camasa in carouri, catarama western si bandana la gat sau snur tip "bolo tie"
2. tine minte sa strigi "yahoo" si "yeehaw" din 10 in 10 minute
3. ia cu tine harta Stampede-ului
4. planifica-ti ziua!!
5. accepta ca nu poti sa vezi/faci totul intr-o zi!
6. fii pregatit pentru cheltuieli neprevazute 
7. ai grija sa ai bunici cu tine (asta in cazul in care ai copii si vrei sa ii trimiti acasa, pentru ca tu si perechea ta sa ramaneti pana la focurile de artificii/povestile traditionale ale indienilor)

Ca tot veni vorba de harti:

• Mov & galben: zona de joaca si mancare si tot ce mai poate cuprinde un balci!
• Verde: partea de "agricultura" - cai, oi, vacute si alte animale de ferma, tractoare, loc unde se desfasoara concursuri de cowboys etc
• Albastru - zona de cumparaturi cu tema "western"
• Rosu - scena "Coca Cola" unde au loc concerte si spectacole pentru copii
• Gri - zona de concursuri, spectacole, joaca pentru copii
• Maro - aici au loc cursele de chuckwagon, rodeo etc.
• Portocaliu - satul indienilor

Noi am fost doar intr-o singura zi, de dimineata pana pe la 23.00 (David si bunicii au plecat pe la 19.00).

Prima oara am mers la scena Coca Cola unde ne-am distrat cu Trenuletul Thomas timp de o ora si jumatate. Lume multa, copii si mai multi, distractie cat cuprinde si parinti mai ceva ca paparazzi - cu DSLR-urile chitite pe pustii si printesele care se miscau in ritmul muzicii garii din Sodor.

Cowgirl, indian, cowboy

Bunicu' Cowboy si Tati Cowboy

Pentru ca deja se facuse pranzul, ne-am asezat pe iarba si am facut un picnic pe cinste! La umbra copacului, bineinteles! Doar nu credeati ca numai in Romania e vara! 

Baietii se uitau la micile telecabine care faceau turul Stampede-ului.

Pentru ca suntem mari admiratori de animalute si plante, am fugit repejor la zona de agricultura (verde pe harta). La intrare ne-a intampinat o vacuta de Alberta din rasa de carne - aici avem rasa de carne si rasa pentru lapte :)

David s-a urcat si el pe cal...

a dat o tura cu tractorul (doar in imaginatia lui)...

s-a uitat la puisori mici de doar o saptamana...

a plantat floarea soarelui...

a facut sa ploua si a invatat despre circuitul apei in natura...

a muncit cu fermierii...

a muls vaca...

si apoi s-a dus sa vada si animalutele. Obositor (dar frumos)!

Vitel si vacuta din rasa de lapte.

Dupa ce ne-am informat temeinic despre cum sta treaba cu animalutele, am mers sa vedem cum e viata de cowboy. "Doc" (calutul maroniu) a fost foarte prietenos si a acceptat sa faca poza in timp ce se odihnea (tocmai ce iesise de la demonstratii). 

Ne-am luat la revedere si i-am multumit domnului cowboy pentru ca ne-a imprumutat calul si am intrat entuziasmati in arena. Aici ne-am strocit si noi pe un rand si ne-am pus pe chiuit nebun, facut poze si aplaudat pana ni s-au inrosit palmele. De ce? Vedeti mai jos!

Dupa ce s-au invartit prin arena pentru a-si etala frumusetea, caii ne-au demonstrat ca nu sunt doar de prezentare. Ei sunt seriosi si stiu ce e aia munca! Iata ce au facut (click pe poza pentru a o face mai mare):

Opriri bruste

Rasuciri (Radu a ametit numai uitandu-se!)

Tehnici de infranat viteii (asa-i viata la ferma!)

Caii au fost minunati, iar "the cowboys" chiar erau "de aia adevarati" care traiesc la ferma si merg cu cireada la pasune. Pe scurt: era ca in filmele alea cu John Wayne! Mai lipseau focurile de arma, rotocoalele de iarba uscata purtate de vant prin orasul bantuit si dama furata de teribilul cu un singur ochi care speria tot Vestul.

Am fi stat toata ziua acolo, daca nu ne-am fi programat sa mergem si in satul indienilor! Dar despre Pow Wow si minunatele podoabe indiene vom vorbi in partea a doua.

Claudia & co