Inchis pentru inventar!

Ce inventar? o sa ma intrebati. Pai... inventarul anual.

TOCMAI AM IMPLINIT UN AN DE CAND SUNTEM IN CANADA!

Acum un an, pe 13 august, pe la 5 dimineata, eram in picioare si trageam de bagaje catre masina ca sa o tulim la aeroport.

Ce s-a intamplat, ce s-a schimbat in acest an? Multe, foarte multe...

Imi spunea un prieten cand i-am spus ca emigram ca i se pare interesant sa dai "reset" la viata ta si sa o iei de la capat.

Cam asa s-a si intamplat. Nici nu pot sa spun ca am schimbat directia drumului pe care mergeam. Am schimbat drumul cu totul. E o experienta diferita. Pentru noi este una foarte buna.

S-au schimbat locurile, oamenii, limba, cultura, obiceiurile, modul de viata, ne-am schimbat si noi. Eu inca mai sper ca in bine ;)

E o lume diferita, cu bune si rele. Ca orice alta lume. Dar parca mai multe bune decat alte "lumi", sau macar decat lumea din care am plecat noi. De fapt, nu vreau sa compar Canada cu Romania. Nu are nici o relevanta.

M-am gandit sa fac, asa cum spune si titlul, un inventar, un bilant, sa vedem cum stam. Sa vedem mai ales noi, nu de alta, dar nu am mai facut asa ceva in scris :)

Pasii mari pe care i-am facut:

1. Am gasit chirie - 13 septembrie

2. David a inceput gradinita - 22 septembrie

3. Eu am inceput cursul Business Communication for Professionals la Centre for Newcomers - 27 septembrie

4. Claudia a inceput cursul Tactics for Success - 4 octombrie

5. Claudia si-a gasit job - 30 noiembrie (lucreaza de acasa part-time ca Marketing Coordinator si e foarte fericita; si noi, baietii, la fel)

6. Eu am terminat cursul si am inceput practica - 4 aprilie

7. Eu am terminat practica si m-am apucat sa imi caut de lucru - 13 mai

8. Mi-am gasit si eu job - 27 iunie

9. Mi-au venit socrii in vizita - 2 iulie (pleaca pe 28 august)

10. David a implinit 5 ani - 10 iulie (inca de cand a plecat din Romania le-a spus bunicilor ca vrea ca ei sa vina in Canada de ziua lui si asa a fost)

Si astea sunt dar evenimentele foarte mari. Printre ele ni s-au intamplat o multime de alte lucruri minunate.

Cand am ajuns aici am fost cam frustrat. Simteam ca am urechile infundate si gura inclestata din punctul de vedere al limbii. Acum parca mi s-au destupat urechile si am inceput sa inteleg ce vorbeste lumea pe aici si, incet-incet, mi se dezleaga si limba (engleza...). Se spune ca nevoia e cel mai bun profesor. A fost si pentru mine.

Am avut (si avem) noroc de foarte multi prieteni care ne-au ajutat in fel si chip si carora le multumim din inima si le suntem foarte recunoscatori. Prieteni romani, prieteni canadieni si de multe alte neamuri, prieteni pe care ii stiam cand am ajuns sau pe care i-am intalnit pe parcurs in diverse locuri (biserica, cursuri, gradinita etc).

Ne bucuram de aer de munte (pentru cine nu stie, Calgary este situat la aproape 1.100 m altitudine), de natura, am fost la camping, am fost in drumetie printr-un canion in munte, mergem la inot, pe bicicleta, pe jos, adica suntem mai "sportivi" decat inainte. Ca sa nu va mai spun ce antrenament de haltere facem la cumparaturi. Asta ca deocamdata nu avem masina. Dar o sa avem in septembrie sau maxim octombrie. Pe 3 septembrie sunt programat pentru testul practic de conducere, sa imi iau permisul auto (asta ca l-am picat anul trecut cand l-am dat prima oara).

Stiti ce mi se pare cel mai greu pana acum? N-ati ghicit, nu datul zapezii ;)

Foarte greu mi se pare SA AI RABDARE. Daca ai rabdare, toate lucrurile se rezolva. Sau cele mai multe. Eu inca mai invat asta si mi-e destul de greu. Vreau totul rezolvat ACUM. Nu merge asa de repede. Dar MERGE. Ma bucura asa de mult cand vad lucrurile rezolvandu-se unul cate unul.

Daca tragem linie la bilant, nu e totdeauna usor, dar ne simtim impliniti si suntem fericiti pentru ceea ce traim zi de zi.

Cu bine,

Radu