Stii ca l-ai crescut bine...

  ...cand te trezesti cu greu la ora 8:05am si descoperi cu stupoare ca David ti-a inchis usa de la camera ca sa nu te deranjeze. Cu ochii lipiti de somn, te induri sa faci cei 3 pasi spre camera lui (caci esti ingrijorata, daca a patit ceva copilu'?!), dar il gasesti jucandu-se frumos cu ceva (orice, ca sa fim sinceri) de construit/inventat. Te duci apoi in baie si iti incepi rutina de dimineata... Pe la 8:20am faci inca o descoperire formidabila - David si-a facut patul, s-a spalat SI imbracat si iti tipa in drum spre bucatarie: "Mami, ma gasesti jos!". Toate astea cu doar un singur indemn: "Grabeste-te, ca timpul nu sta pe loc!"


Dupa 10 minute, cobori scarile in urma lui si ramai masca imediat ce intri in bucatarie... David isi toarna singur kefirul in termos si te roaga frumos sa ii dai o pungulita ca sa isi puna cereale pentru la pranz la scoala. Te introci buimaca spre aragaz, caci iti miroase imbietor si nu te poti abtine (desi undeva in subconstient o voce mica tipa: "da' cum sa miroasa, ca nu am facut inca nimic de mancare?!")... si constati cu stupoare ca ochiurile sfaraie in tigaie! Copilu' si-a pregatit singur micul dejun, jumate din mancarea pentru scoala si s-a pregatit pentru scoala cu un singur (repet, un singur!) indemn. E clar, maine cred ca pot sa nici nu ma mai scol. Ce rost are, cand copilu' e deja autonom?!
 
Mamica de baiat mare,

Claudia