Mancaruri de prin Canada

Pentru ca am mai vorbit de mancare si pentru ca vreau sa ii fac si in ciuda lu' sor'mea, iata ce am mai gatit:


Se numeste "Eggplant-Ricotta Bake" si este o imbinare de simturi intre branza ricotta, vinete si sos de rosii. O adevarata mancare mediteraneana, stropita cu ulei de masline si presarata din abundenta cu oregano.

Pentru reteta completa si video "cum sa faci", da-ti click aici!


Pofta buna!
Claudia

PS: Cred ca e de prisos sa mai adaug ca e pe lista noastra de preferinte, da?

Vintage cars

Sa vorbim elevat! Nu se mai zice "masini vechi", ci "masini vintage" sau, in engleza, "vintage cars"... Ati inteles? Se repetam impreuna "vintage cars"! Foarte bine! Nota 10!

Dar sa trecem la subiect... In ziua cand am vizitat prima oara biblioteca centrala (iar biblioteca, domne', ce sa-i faci!), am vazut si o expozitie de masini vec... pardon! masini vintage!

David e recunoscut imediat autobuzul de scoala si era cat pe ce sa se urce in el! :))

Iata-l!

Si celelalte piese vintage...

Si masina de fete...

Si nu uitati! "Vintage", da? ;)

Pe curand!
Claudia

Calgary Public Library = LOVE

Probabil ca stiti deja ca suntem o familie de "book worms" sau mai pe romaneste "soareci de biblioteca". Si daca nu stiati, aflati acum! Suntem mandri de asta si pledam pentru asta. Cititi, cititi si iar cititi!

Desi suntem de mai mult de o luna si ceva in Calgary, nu putem sa ne laudam ca am vizitat muzee, zoo si alte lucruri (dar o sa le facem si pe astea) din simplul motiv ca ne-a preocupat mai mult sa ne gasim mai repede "drumul" aici. Dar un lucru l-am facut in mod cert! Am fost la Calgary Public Library (adica la "biblioteca")! Si... ne-am indragostit de ea!

Am fost asa de incantati ca ne-am facut carduri de membri toti 3 inca de la prima vizita si am avut grija (eu si David) sa luam nici mai mult, nici mai putin de 20 de carti acasa. Ce-i drept am fi luat muuuult mai multe, dar nu am putut din 2 motive:
1. Radu (noroc ca statea jos cand i-am aratat teancul de carti!)
2. trebuia sa le car singura pana acasa, pentru ca Radu a ramas la biblioteca sa invete pentru examenul de conta (cel pe care l-a luat cu brio)

Iata si dovada:

Pe al treilea rand scrie "Checkouts: 20"

Sistemul este bine pus la punct! Ne-am facut si conturi pe site-ul bibliotecii si putem sa vedem cartile luate, sa rezervam altele si sa alegem de la care biblioteca sa le ridicam, sa ne inscriem la diverse evenimente etc. Eu, de exemplu, ma duc in fiecare luni la un curs/grup de Scriere Creativa si vreau sa mai ajung si la niste traininguri de Adobe Photoshop si Adobe Premiere - sunt gratis amandoua. Radu a incercat si el sa ajunga la Tai Chi, dar era in acelasi timp cu cursul meu de Scriere Creativa, asa ca l-a luat pe David cu el... nu a fost o idee prea inspirata, pentru ca piciu' s-a plictisit dupa nici 15 minute, tocmai cand incepeau exercitiile... Poate data viitoare!

Iata cateva poze cu baietii, citind in tren in drum spre casa, de la biblioteca centrala - un mastodont de carti, nu alta! O minunatie! Am zis!




Aa! Si pentru broscoi, cu dedicatie speciala:

"Here comes the wedding car." :))

Cu mare drag,
Claudia

PS. Am mentionat si ca am fost acceptata la un curs de 1 luna intitulat Tactics for Success? Nu? Ma scuzati! Va spun acum: Am fost acceptata la acest curs. Are ca scop networking-ul, pentru ca orasul nostru (Calgary) este un pic diferit de celelalte, in sensul ca este foarte important sa ai relatii, cunostinte, prieteni, amici... intr-un cuvant network! Cursul se bazeaza pe asta, precum si pe "vanzarea" ta intr-un stil profesionist (a se citit: resume, scrisoare de intentie si interviu).
Prin urmare, Radu incepe "scoala" pe 27 Septembrie, iar eu pe 4 Octombrie :)

Vesti bune!

A luat Radu nota buna la examenul cu cele 2 limbi straine: engleza si contabilitate!! 70 de puncte!! (din 100)
OLE!
O sa intre incepand cu 27 sept. intr-un program foarte tare de engleza si conta pe paine, care va dura 8 luni, 6 ore/zi, iar la sfarsit o sa aiba si workexperience-ul ala pe care il cer toate firmele! :):)

Mai multe detalii gasiti aici

Acum fugim la o gogoasa, un film si un somn scurt!

Clau

PS. La Multi Ani, Otilia! :)) Bem dublu pe 27, ok? (tu mai putin, ca ai bebe... las' ca bea Iuli si pentru tine)

Cu si despre mancarea canadiana

Dedic acest post Andreei (adica lu' sor-mea ;) ), pentru pozele ce vor urma mai jos!

Acum, despre mancare:

1. mancare e foarte buna
2. ai muuuulte optiuni
3. gasesti ingredientele alea de te omorai in Romania sa le ai si cand le gaseai nu le cumparai ca erau prea scumpe!
4. noi mancam doar gatit
5. avem si leustean, patrunjel, marar, busuioc, menta ETC
6. avem si ceai de galbenele, sunatoare, musetel!!! :)):))
7. pe undeva prin Calgary e si Farmer's Market cu produse "de la tarani" dar noi inca nu am ajuns acolo (stai sa ne luam masina...)
8. nu ne place painea! E dulce! Lenti, unde esti, tu, cu painea ta buna? Concluzie: vom face paine in casa :)
9. mancarea in Calgary nu e ieftina, dar nici scumpa :)
10. de cand suntem aici, mancam in prostie shrimpi (pe romaneste: creveti). David e mare fan, eu sunt alaturi de el, iar Radu, de placut, de nevoie si de foame, manaca si el :)) Intrebati-l voi daca ii place! :))

Acum, partea pentru sor'mea! Na, de aici si saliveaza!!

TA-DAM:

Nu am avut timp sa curat castroul ca sa iasa bine in poza ca aveam 2 baieti nerabdatori sa guste delicatesele :)

Si close-up, pentru salivare 100%

Ingrediente: Se ia o punga mare maronie si se umple de David cu ciuperci. Se duce acasa, se spala si se lasa pe mana lu' David sa le taie. Se pun la calit cu sos de soia si ceapa verde (da, e si de asta!), putin ulei si cam atat. :)
Alaturi, se fac shrimpi (mai exact se arunca pur si simplu, asa cogelati cum sunt, in tigai incinsa si se lasa la "fiert"). Cand sunt gata, se pun cu ciupercile, se taie marunt usturoi verde chinezesc (excelent!!) si se pune sos de paste. :) Mai arunca si o lingura de spaghete sau orice fel de paste care nu ingrasa ;) si...voilà!


Claudia

Politete canadiana 2.0

Nu veam de gand sa reiau/continuu acest post, dar nu am cum sa ma opresc cand ni se intampla atatea lucruri (bune) de ne lasa masca (la propriu).

Mai tineti minte biserica aia mica-mica-mica din downtown, aia de zici ca e cabana in mijlocul unei paduri de zgarie-nori? (asta e). Ei bine, nu ne-am mai dus acolo... am cautat ceva mai aproape si am dat de alta, mai mare, care se numeste Sf. Pius al Xlea.

View Larger Map

La prima noastra liturghie acolo s-a celebrat chiar si un botez al unui baietel pe nume Ben. (am plecat de la un botez, am ajuns la altul ;) )

Canadienii sunt destul de simpli si incepem, incet-incet, sa invatam ca ei nu pun pret pe haine, ci, asa cum ne-au spus mai multi prieteni, pe confort. Familia si nasii lui Ben erau imbracati casul spre elegant, iar lumanarea de botez era una simpla, mica, alba, fara flori sau alte podoabe. Ne-a placut foarte mult faptul ca diaconul ( Stephen, dupa cum am aflat ulterior) i-a turnat apa pe cap cu o scoica.

La sfarsitul liturghiei, Stephen l-a luat in brate pe Ben si l-a dus in fata altarului (ceremonia propriu-zisa s-a desfasurat in partea stranga a bisericii, acolo unde era vasul de botez) ca sa ni-l arate. Bineinteles ca Ben ne-a zambit, asa stirb si mic, iar noi am aplaudat si i-am urat bun venit, fiecare in limba lui.

Dupa liturghie am fost abordati de un cuplu care statuse pana atunci chiar in spatele nostru, pe nume Marilyn si Clint.

Ne-au intampinat cu un zambitor "Welcome to Canada!" si ne-au invitat sa mergem cu ei intr-o cladire de langa biserica, unde se strangeau toti la o ceasca de ceai/cafea si la o prajitura (cumparate sau facute in casa, pregatite, aranjate si servite cu multe zambete si cuvinte frumoase de catre voluntari, din randul celor care participasera la litrughie. Am aflat mai apoi ca fiecare, daca doreste, se ofera voluntar sa se ocupe intr-o duminica de aceasta reuniune).

Din vorba in vorba am aflat cate ceva despre Marilyn si Clint, iar ei despre noi, in timp ce David facea ture (in fuga) prin jurul mesei noastre (asta pana sa ia la cunostinta ca se da mancare si bautura, ca apoi s-a asezat pe scaun, cumintel, asteptandu-si paharul de ceai si prajitura facuta in casa (de ciocolata si dovleac - o nebunie!!) ).

Si ca sa fie totul si mai frumos, Marilyn si Clint ne-au facut cunostinta cu Stephen (diaconul), iar apoi ne-au dus cu masina acasa la Dana si Adi, gazdele noastre. Evident ca la sfarsit am facut schimb de telefoane si adrese (temporare pentru unii) si ne-am despartit, iar cu alte zambete!!

Duminica urmatoare (5 sept.) trebuia sa ne intalnim pe la ora 12.30 cu Carmen, Perry si Luke ca sa ne duca la IKEA pentru mobila si alte ustensile pentru bucatareala. Nu cred ca am mai vorbit pana acum de ei trei, dar o voi face acum. Carmen este romanca, plecate de "acasa" de muulti ani, pe cand Perry este candian 100%. Rezultatul: Luke! Impreuna sunt o familie foarte draguta, care ne-a ajutat mult de tot si care ne mai trage cate o "palma morala" ca sa ne aduca din planurile romane in cele canadiene. :)

Luke in spatele casei

Ca sa impacam si capra si varza, am decis sa mergem la aceeasi biserica (Sf. Pius al Xlea), si chiar si la aceeasi ora. Singura problema e ca am inceput cu stangul... Am ajunsc cu 2 minute intarziere in statia de autobuz si, evident, ca l-am ratat. Prin urmare, am stat aproximativ 30 minute in statie, in ploaie, pana a venit urmatorul, timp suficient ca sa observam ca telefonul lui Radu decedase. Bineinteles ca asta nu ar fi fost o problema, daca nu aveam nevoie de numarul lui Carmen ca sa o sunam cand plecam de la biserica, pentru a stabili mai exact locul si ora intalnirii.

In cele din urma am ajuns si la biserica, plouati, alergati, suparati si obositi!

Din dorinta de a face cat mai putin deranj, am urcat la balcon, acolo unde vazusem ca merg in general familiile cu copii. Baietii s-au asezat pe o bancuta alaturi de o doamna, astfel incat David sa vada cat mai bine, iar eu am fost nevoita sa ma asez pe o alta, cu tot cu hane ude si ghiozdan. Si pentru ca peste tot dai de canadieni politicosi, doamna de langa baieti s-a ridicat si mi-a oferit locul ei si mi-a carat hainele si le-a pus pe spatarul bancutei! :))

Odata cu incheierea liturghiei, am fost abordati, din nou, dar de data asta de o alta doamna, Linda, care stia ca in parohie venisera o familie de romani ( o_O astia stiu deja de noi?!?!). Ne-a pus o groaza de intrebari si la sfarsit ne-a zis ca se gandeste cum sa ne ajute, dar ca pana atunci ne trece pe o lista ca sa se roage cu toti din parohie pentru noi, in fiecare marti cand este ora de rugaciune in biserica (chiar ne-a impresionat, zau!).

Printre altele, i-am mentionat si de problema noastra cu telefonul, rugand-o sa ne ajute cu un acces la internet, pentru ca aveam nr. lui Camen pe contul meu de email. La indrumarea ei, am dat o fuga pana la secretara parohiei, dar saraca tocmai ce daduse cheia de la secretariat la cineva si acel cineva plecase deja acasa... ghinion, ce sa-i faci!

Noroc cu Marilyn si Clint care ne-au vazut agitati prin biserica si, de cum au aflat problema, au inceput sa intrebe in stanga si in dreapta prin biserica daca are cineva acces la internet pe telefonul mobil!! :)) Din publicul larg a sarit cineva in ajutor si ne-a oferit telefonul, asa ca ziua a fost salvata si sarbatorita cu prajiturele si ceai in obisnuitul loc de intalnire de langa biserica!

Traiasca politetea canadiana!
Am zis!

Claudia

Pasul unu: gaseste chirie. Bifat!

Dupa multe cautari si drumuri facute in special de Radu, am gasit, in sfarsit, ceea ce cautam: o casuta primitoare, luminoasa, curata, cu pret accesibil si aproape de transportul in comun si gradinita pentru David. Bine, e impropriu spus "casuta" pentru ca, de fapt, este un "main floor", dupa cum il numesc canadienii, adica partea de sus dintr-o casa care e compusa din "basement" (un fel de demisol) si apartamentul principal... intelegeti voi!

Ne bucuram nespus de mult ca avem si semineu si de abia asteptam sa facem focul! Iar langa semineu este o statuie foarte frumoasa a unui inger, asa ca David s-a gandit sa ne botezam casuta "Ingeras". :) Ryan, tanarul de la care am inchiriat casuta, ne-a spus ca ingerul este lasat de locatara de dinaintea noastra, pentru ca "e bine sa lasi ceva cand pleci dintr-o casa". Frumos, nu?

Promitem ca imediat cum ne mutam ii vom face multe poze lui "Ingeras" si mai ales semineului cu inger!

Dar, inainte de a intra in detalii, as vrea sa va povestesc pe scurt ce s-a intamplat cu o zi inainte de a merge sa vedem actuala noastra casa...

Cum eu m-am decis sa incep niste cursuri in iarna la Universitate (Interior Design), a trebuit sa cautam o locuinta in apropierea acesteia, precum si in apropierea unei gradinite si a unui mijloc de transport (si care sa fie si ieftina, curata, primitoare etc... greu sa le imbini pe toate, nu-i asa?). Ei bine, Radu s-a tot uitat pe net (mai exact pe Rentfaster) si a inceput sa faca zilnic vizite , urmand ca seara sa ne povesteasca mie si lui David (cel somnoros si satul de cautat case) cam ce vazuse el.

Intr-una din seri, ne-am dus toti 3 sa vedem un apartament intr-un townhouse chiar langa Universitate. Arata destul de simpatic pe afara, ca o cabanuta de munte, cu brad si conuri de brad peste tot in fata casei.

DAR
1. administratorul era un indian antipatic, care ne-a tratat pe masura atitudinii lui.
2. in acelasi timp cu noi mai chemase inca doi tipi, probabil studenti, asa ca ne-am simtit oarecum "in plus".

Concluzia!

Vizionarea a durat aprox 20 minute, timp in care eu eram: "Aaaaaa! Ce e maghernita asta???", David: "Uuuu! Pot sa ating si asta?", iar Radu: "Hm.... la ce te asteptai?! Aici locuiesc de obicei studenti! David nu pune mana pe aia! S-ar putea strica repede! Si, Claudia, nu arata atat de rau... adica, da, are usi vechi de cand bunica si miroase mai ciudat, dar... aoleu, David, chestia aia e periculoasa!", iar eu, din nou: "Radu, eu nici nu as gati aici, nu mai zic sa mananc!" ETC.... You get the picture, right? :))

Anyway, cand am plecat de acolo ne-am asezat cuminti pe bancuta in statie la autobuz si David mi-a gasit un inel de pus pe degetul mic :)) Asa ca am amintire de la "maghernita"! :))

Dar tot raul spre bine, caci seara urmatoare ne-am vazut cu Ryan, un tip simpatic si cu bun simt, ca orice canadian care se respecta ;) Am vazut, ne-a placut si am luat!

Despre urmatoarea aventura - cum sa faci dintr-o casa, "acasa", va v-a povesti Radu! :)

The end.
For now.

Clau