Multe si marunte, in fel si chip

Poate v-ati intrebat pe unde umblu de n-am mai pus si eu mana pe o tasta, ceva...

Ei bine, nici eu nu stiu sigur. Drumurile mele in ultimul timp s-au legat de scoala, gradinita si casa. Sau, mai bine zis, au legat gradinita de scoala si de casa si invers. Cu mici ocoluri catre cumparaturi. Daca m-ati intreba unde imi place cel mai mult, as raspunde fara ezitare: la gradinita. Si acasa e bine, evident, mai ales ca folosim la maxim curtea din spate (backyard-ul cum s-ar zice) pentru diverse activitati despre care o sa scriu mai jos.

Am primit sarcina sa va prezint putintel casa (pe dinafara), asa ca iat-o:

V-ati prins, nu? Asta este intrarea "din fata".

Aici vedeti iesirea/intrarea din spate, spre terasa pe 2 nivele (two level deck - ce "profi" suna, nu?)

Ce ziceti de felinarul nostru? Din pacate, deocamdata il folosim doar ca suport de pasari, ca nu am dibuit cum se aprinde :)

Aici este curtea cea mai din spate, cel mai jos nivel. Nu prea am intrat in ea inca. Dincolo de ea e aleea din spate (back alley) pe care vine masina de gunoi in fiecare miercuri. Fiecare casa are doua tomberoane: unul pentru gunoi menajer si cel albastru pentru reciclabile (hartie si carton).

Intr-una din zile mi-am luat inima in dinti si am iesit la gradinarit. Cu echipament de protectie, evident, ca aici trebuie sa porti casca de protectie si cand faci dus, sa nu te accidentezi in cada. Lasand gluma la o parte, canadienii pun foarte mare accent pe echipamentul de protectie, fie ca e vorba de muncitori sau biciclisti. Si il poarta tot timpul, nu numai daca vine inspectie de la protectia muncii.

Aici stateam "la poza" cu zambet de "Union".

Ca sa vedeti ca ne integram cu mic cu mare la viata si cultura canadiana, intr-o frumoasa dupa-amiaza de vara indiana, am inceput sa invatam sa dam cu batu'n'bila.

Adica ne-am initiat in baseball, bineinteles. Am gasit in Superstore un set de antrenament pentru copii. Mai mici sau mai mari.

Trebuia sa vina si momentul asta odata. Cum ce moment? Momentul sa curat semineul. Pai, maine-poimaine vine iarna (si chiar nu glumesc), vine Mosu' si cade cu fundul in funinginea din semineu. Asta daca are noroc si e cosul curatat, sa aiba pe unde intra.

N-a fost greu, pentru ca am avut ca ajutor un spiridus. Dar si o motivatie potrivita (vezi mai jos):

Seamana cu originalul din carte, nu? Apropos sau by the way, e cartea lui Jamie Oliver imprumutata de la biblioteca. Asa ca suntem romani, locuim in Canada si mancam "British".

Ei, si dupa ce am scos doua plase "de un leu" pline cu ramasite si am lasat semineul curat-curatel, am primit si recompensa:

Asta mica e pentru David. A mea nu a incaput in poza ;)

Daca va trezeste amintiri neplacute cuvantul SCOALA, treceti peste urmatoarele cateva paragrafe.

Dupa cum stiti deja, sunt "scoler" din nou si, spre surprinderea tuturor, dar mai ales a mea, imi place. Sunt cam prins cu invatatul (dar nu dau in branci) si temele pentru acasa, dar e bine. Ma bucur ca invat foarte multe lucruri in engleza pe care ar fi trebuit sa le stiu in romana. De exemplu, cum se scrie un paragraf. Sau o argumentatie. Pare simplu la prima vedere, dar sa vedeti ce a iesit cand ne-a pus prima data sa scriem fara sa ne spuna regulile... Am ras si noi de noi. In toate limbile, pentru ca suntem 15 persoane din 10 tari, de pe 5 continente. Ce "international" sau "global" suna, nu? De-a dreptul "worldwide" ;)

Una peste alta, am facut 5 saptamani de comunicare in afaceri. Am comunicat de nu ne-am vazut. Care in scris, care oral, care din maini, care prin semne, care cu translatorul electronic pe masa, ce mai, cum ne-am descurcat fiecare. Si poate vi se pare gluma, dar nu e deloc usor sa aduni 15 nou-veniti ("newcomer" este termenul elegant, nu imigrant) de te miri de pe unde si sa-i pui in banci de scoala intr-o sala de clasa si, pe deasupra, sa le mai trantesti si un instructor nou-venit (colac peste pupaza si ala indian).

E un fel de Turnul Babel la noi. Noi doar ne dam mari ca vorbim engleza, cand, de fapt, vorbim 15 engleze. Si cu a instrctorului, 16. Cel mai interesant e cand vorbesc africanii. Teoretic, pentru ei engleza e prima limba, nu ca la noi astialalti, a doua sau a treia. Dupa accent insa, eu inclin sa cred ca e ultima limba. Fratilor, au un stil de a vorbi sacadat si cu tot felul de terminatii suplimentare la cuvinte, de te ia durerea de cap. Eu, de multe ori cand imi spun ceva, zambesc cat ma lasa urechile de larg, dau din cap si dau sa fug. Dar ma prind din urma ca alearga repede; de, sunt antrenati sa se ia la intrecere cu leii pentru aceeasi prada :)

Hai ca va las acum, dar promit ca o sa revin intr-un post cu un capitol foarte interesant de la scoala: prezentarile orale.

Toate bune,

Radu